Reziliența orașelor reprezintă capacitatea acestora de a se adapta și de a lua măsuri necesare răspunsului la situații perturbatoare, care pot avea consecințe grave asupra funcționalității orașelor, dar și abilitatea de a se adresa problemelor cu care se confruntă locuitorii. Reziliența presupune continuarea drumului firesc de evoluție a orașelor în condiții de criză, urgențe, dezastre naturale sau orice alt fel de probleme. Orașele care sunt pregătite să răspundă la diverse provocări în timp real, fără a afecta buna dezvoltare a acestora pe termen lung, sunt cele care au un nivel ridicat de reziliență, însă acest fapt depinde de procedurile de funcționare pe care acestea și le stabilesc.

Orașele Inteligente, datorită naturii lor, sunt orașe reziliente. Prin soluții de Smart City, reziliența orașelor crește considerabil, iar acestea se transformă în orașe cu o calitate ridicată a vieții, în care oamenii își doresc să trăiască. Spre exemplu, „tehnologiile smart oferă agențiilor locale noi instrumente pentru luarea de măsuri preventive, pentru a răspunde în caz de urgențe, și pentru planificarea pe termen lung a durabilității și creșterii.” Prin intermediul tehnologiilor smart, autoritățile locale pot primi informații în timp real și pot gestiona și preveni situații, înainte ca acestea să apară. Așadar, prin digitalizare și prin tehnologie, orașele smart devin orașe reziliente. 

Conceptul de reziliență poate fi privit și din perspectivă globală. Reziliența orașelor/comunităților constă în capacitatea lor de a lua măsuri în timp real, în contextul unor probleme care afectează întreaga planetă și care se accentuează, precum încălzirea globală, congestionarea traficului, terorism sau dezastre naturale. Pentru a răspunde unor astfel de probleme, dar și provocărilor specifice fiecărei comunități, orașele smart trebuie să încorporeze tehnologia în strategia lor de dezvoltare și funcționare pe termen lung, sporind astfel nivelul de reziliență. 

Spre exemplu, semafoarele inteligente din trafic și îndrumarea pe o rută specifică pot fi un instrument vital în evacuarea cetățenilor pe timpul unei crize. De asemenea, o componentă de bază a unui oraș inteligent este IoT. După inundațiile severe din Buenos Aires din 2013, conducerea orașului a instalat mii de senzori IoT, care transmiteau informații despre viteza, cantitatea și direcția în care apa o lua în timp real către un software și o platformă de analiză.

În contextul epidemiologic mondial actual, reziliența orașelor inteligente este pusă la încercare, iar acestea se străduiesc în timp real să dezvolte și să implementeze tehnologii care pot stopa criza în domeniul sănătății populației, ce are loc în prezent. Spre exemplu, Coreea de Sud a dezvoltat o aplicație specială pentru cei aflați în carantină, pentru ca aceștia să poată să țină legătură în timp real cu cei care sunt responsabili de cazul lor. Aplicația folosește și date GPS pentru a urmări locația celor aflați în carantină și pentru a se asigura că aceștia nu încalcă regulile de carantină. Totodată, aplicația „Corona 100” folosește date oferite de Guvern și avertizează utilizatorii atunci când sunt la 100 de m distanță față de o locație unde a fost prezentă o persoană infectată cu COVID-19.  

În SUA, Bloomberg Philanthropies a lansat un program de sprijin pentru primarii din SUA, care să îi ajute să răspundă la epidemia de COVID-19. Programul oferă asistență tehnică virtuală, pregătirea virtuală cu experți în comunicarea de criză și criza leadership, și informații exacte despre virus care să vină în sprijinul liderilor locali.

În timpul unei epidemii/pandemii, reziliența orașelor inteligente este testată, iar capacitatea de răspuns a celor din urmă la evenimentele din timp real, care afectează populația și bunăstarea socială trebuie să fie adecvată. 

Amoy Gardens este un grup de 19 blocuri turn în Hong Kong, care adăpostește nu mai puțin de 19.000 de oameni – suficient pentru a popula mai multe sate rurale. În 2003, acesta a devenit centrul dramatic al atenției lumii când 321 de rezidenți au fost diagnosticați cu sindrom respirator acut sever sau SARS.

Acumularea rapidă a cazurilor, în special în blocul E, a provocat panică. Poliția și personalul medical, purtând costume de protecție, au fost staționate la intrare pentru a împiedica pe cineva să plece sau să intre. Întregul bloc a fost pus în carantină. Izbucnirea a reprezentat o ripostă concludentă pentru oricine credea încă că bolile infecțioase sunt istorice sau că sunt limitate la țări improvizate sau aflate în conflict. Și a arătat cum orașele pot fi incubatoare terifiante.

De la ciuma bubonică din Evul Mediu până la gripa aviară sau Sars în secolul XXI, bolile infecțioase s-au răspândit îngrozitor de rapid în orașe, unde oamenii trăiesc în apropiere și uneori se înghesuie. Cu toate că măștile de protecție au devenit aproape un accesoriu de îmbrăcăminte obișnuit în Asia, vânzătorii ambulanți din orașe pur și simplu nu pot păzi propria sănătate față de concetățenii lor.

Dimpotrivă, orașele au nevoie de o planificare atentă a sănătății. Deși bolile infecțioase și contagioase sunt cel mai evident pericol, acum se recunoaște că mediul urban are, de asemenea, un rol important în boli cronice. Bolile cardiace frecvente, accidentul vascular cerebral, diabetul și cancerul cresc, fiind alimentate de stiluri de viață nesănătoase; restaurantele fast-food proliferează în orașele noastre; comoditatea sau teama de drumuri aglomerate ne fac să optăm pentru bicicletă sau mersul pe jos; și există puțin spațiu verde pentru petrecerea timpului liber sau jocul copiilor.

Începutul epidemiei din Amoy Gardens a indicat, de asemenea, un alt factor pe care chiar și orașele bogate îl stăpânesc cu greu: igienizarea. Ancheta oficială a constatat că locul de reproducție pentru coronavirusul SARS din clădirile Amoy a fost sistemul de toaletă. Fiecare bloc avea opt stive verticale de sol pentru a lua deșeurile din toalete, bazine și băi, dar prea puțină apă trecea pentru a-l arunca pe toate. Picăturile de apă contaminate au fost suflate înapoi de ventilatoarele din aerul din baie.

Salubritatea este o problemă uriașă pentru orașele din țările cu venituri mici și medii, iar experiența din Amoy Gardens arată cât de important și dificil poate fi chiar și în lumea bogată.

Acest lucru este, până la urmă, în interesul întregii planete. SARS nu a rămas în Hong Kong, cu toate că avea originea acolo. A fost văzută pentru prima dată în China continentală și a călătorit dintr-un oraș important în altul și altul. Orașele sunt acum legate de aeronavele rapide folosite de milioane de oameni. În ceea ce privește infecțiile virale, este aproape ca și când trăim cu toții în același oraș acum.

În mod ironic, însă, adevărata cheie a răspândirii unor astfel de infecții o reprezintă oamenii care încearcă să salveze viața celor care se îmbolnăvesc brusc. SARS în China și Ebola în Kikwit, în Republica Democrată Congo, în 1995, au fost răspândite mai întâi de nefericiți lucrători din spital, care au fost infectați înainte de a-și da seama cu ce se confruntă. Heymann spune că cea mai bună protecție pentru un oraș nu are nicio legătură cu screeningul din aeroporturi sau cu vehicule speciale sau echipamente tehnice – cea mai bună protecție este asigurare unor bune practici în spital. „Dacă lucrătorii din sănătate se infectează, ei sunt o conductă care răspândește. Ceea ce este important este ceea ce se face în spital.”

Deoarece nu puteți ști, de obicei, cine este infectat până când oamenii nu se îmbolnăvesc și au nevoie de tratament, următorul pas este spitalizarea oricui are simptome – sau să îi rogi să rămână acasă și să se țină departe de toată lumea, ceea ce a fost cazul gripei porcine, atunci când tuturor persoanelor infectate li s-a cerut să rămână acasă și să evite medicul de frica de a-i infecta pe alții. O linie telefonică a fost creată pentru a obține medicamentele antivirale și oamenii au fost rugați să trimită o rudă sau un prieten la farmacie în loc să plece din casă.

SARS a dispărut așa de repede cum a început. Până la sfârșitul epidemiei din vara anului 2003, 8.096 de persoane au fost infectate și 774 au murit. În Hong Kong, 1.755 au fost infectați și 299 au murit. Amoy Gardens a suferit în mod disproporționat, 329 rezidenți bolnavi și 42 de morți. După 10 zile în carantină, rezidenții blocului E au fost evacuați în trei tabere de vacanță guvernamentale, în timp ce apartamentele lor erau dezinfectate – deși stigmatul era mai greu de spălat. În timp ce acțiunile autorităților ar fi putut salva vieți, numele Amoy Gardens este acum sinonim cu unul dintre cele mai grave focare virale din vremurile recente – și dovedește, dacă avem nevoie, că asistența medicală excelentă și supravegherea corespunzătoare sunt vitale în protejarea orașelor pe măsură ce devin mai interconectate și mai vulnerabile ca niciodată.

Asociația Română pentru Smart City (ARSC) este principala organizație a Industriei Smart City din România, având ca obiectiv principal dezvoltarea comunităților creativ-inteligente din țară. Organizația se bucură de recunoaștere internațională, fiind membră în diferite organizații, comisii consultative, grupuri de lucru și este partener în programe naționale și internaționale alături de cele mai importante corporații implicate în proiecte de Smart City.